Saint–Bernard
Originar din Elvetia, Saint–Bernard are ca stramos Dogul Tibetan, fiind adus de romani si crescut initial in scop de paza. Prin incrucisari cu cainii din Alpi este folosit, incepand cu sec. al- XVII-lea, la cautarea si salvarea oamenilor de sub zapada, in cazul avalanselor.
Saint–Bernardul este un caine foarte puternic, de talie mare, care poate atinge o inaltime de 90 cm si o greutate de 80 de kilograme. Blana deasa, dura sau neteda, este in diferite combinatii de culori: negru, maro-brun, rosu, alb si portocaliu, pata alba de pe frunte si bot fiind specifica rasei. Pieptul este foarte bine dezvoltat, urechile lasate iar labele mari si arcuite, adecvate mersului prin zapada sau gheata.
Este un bun caine de familie deoarece nu este agresiv, fiind jucaus, afectuos si prietenos cu copiii. Durata medie de viata este de 8 ani.
Necesita oarecum o ingrijire speciala fata de alte rase, deoarece trebuie periati zilnic iar ochii curatati in permanenta, fiind predispusi la afectiuni oftalmologice. Datorita dimensiunii mari, necesita mult spatiu, preferabil in aer liber (caldura nu le face bine) si au nevoie de exercitiu, insa nu in perioada de crestere, ci dupa intarirea suficienta a oaselor. In cadrul dresajului trebuie invatati de mici sa nu traga atunci cand sunt tinuti in lesa.
